“SĂ NU-L TRĂDĂM PE GANDHI”

Această concluzie nu-şi are rostul… Mesajul lui Gandhi trăieşte fără limite în timp şi spaţiu. Gandhismul evoluează continuu. De fapt Mahatma n-a stabilit nici o dată dogme imuabile. Doctrina sa are o bază morală permanentă care este evident non-violenţa. Dar, aşa cum am văzut, această non-violenţă nu este nici ea o dogmă. Aplicarea şi înţelegerea ei depind de realităţile momentului. Nu face nimeni referire la Gandhi cum se făcea la Marx sau la diferitele accepţii ideologice ce nu trăiesc decât într-o anumită rigiditate integristă. Să nu-l trădăm pe Gandhi… înseamnă să înţelegem ca şi el că non-violenţa este un concept de acţiune concretă, un răspuns la violenţa primitivă. Această violenţă de bază poate fi un gest sau o stare. O situaţie de oprimare socială sau naţională este o stare de violenţă împotriva căreia nu obţii rezultate decât printr-o acţiune directă. Non-violenţă sau contra-violenţă, deci… însă acţiunea împotriva acestei violenţe poate fi şi ea violentă, de o violenţă tranzitorie. „Să nu-l trădăm pe Gandhi“ înseamnă să fim fideli angajamentelor sale politice, care implică o căutare a unei lumi de justiţie socială şi de emancipare a naţiunilor, într-un cuvânt – o ideologie specifică. „Să nu-l trădăm pe Gandhi“ înseamnă în sfârşit să avem o viziune globală a fenomenului imperialist. Imperialismul este un termen pe care este primejdios să-l foloseşti la singular. Dacă fiecare epocă asistă la înflorirea unui imperialism dominant, epoca modernă are tristul privilegiu de a suporta mai mulţi concurenţi şi parteneri deodată. Nu trebuie să uităm celelalte imperialisme de mai mică anvergură dar la fel de apăsătoare. Este oare nevoie să mai insistăm în plus asupra denunţării energice exprimate de Mahatma în privinţa ideologiei sioniste şi a consecinţelor ei? A-l trăda pe Gandhi>>> continuarea aici >>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

T R E I    O P I N I I    D E S P R E

“ITINERARIUL SPIRITUAL AL LUI GANDHI “

Eseul lui Fr. Dessart despre „gandhism“, l-am citit de doua ori. Îl judec doar din punctul de vedere al conţinutului moral – filosofic şi trebuie să îl felicit pe autor pentru că a reuşit să facă o sinteză aşa de clară şi profundă. Eu am încercat, de mai multe ori, să atrag atenţia lumii în această direcţie (chiar şi în cartea mea „Omul ca maşină”), dar nu cred că am reuşit. Ce vreau să spun este că îi înţeleg perfect obiectivele şi rostul ediţiei româneşti şi-mi dau seama că acest eseu trebuie să ajungă la cât mai mulţi cititori, pentru că este important şi, pentru România, vine tocmai la momentul potrivit. Chiar dacă sunt multe elemente utopice în gândirea lui Gandhi, acestea sunt oricum utopii accesibile, posibile. Lumea, fiinţa umană, „omul-maşină“, poate că nu au ajuns la acel nivel de conştiinţă de care vorbeşte Gandhi şi despre care şi eu am scris (“omul obişnuit nu are conştiinţă proprie“ etc.), dar înspre acolo trebuie să năzuim. Lumea trebuie ajutată să-şi deschidă ochii şi astfel de eseuri ar trebui scrise cu repetitudine şi distribuite universal.

Dr. Dimitrie Grama (Danemarca)

Am citit eseul despre Gandhi al lui Francis Dessart, un autor curajos ce înfruntă aroganţa westului. Despre Gandhi am scris şi eu în cartea mea „India Magică“. „Un demn urmaş spiritual al lui Mahatma Gandhi a fost Periyar E.V. Ramasamy (1879-1973), supranumit Profetul Noii Ere şi Părintele Mişcării de Reformă Socială.“ De fapt, revoluţia lui Gandhi, nerevoluţionară, se încadrează perfect în genul paradoxismului social-politic. Am citat aforisme de-ale lui. Ignorând şi neascultând de cotropitori, el a reusit să-i înfrângă.

Prof. dr. Florentin Smarandache (SUA)

Gandhi, de ani de zile, este unul dintre principalii mei „eroi“ (alături de el îl aşez, în aceeaşi categorie, pe Nelson Mandela). Cu toată siguranţa că mesajul lor este cel ce trebuie urmat şi unora ca „noi“ s-a adresat el. În context, mimarea „europenismului“ este ridicolă. Maimuţăreală prostească, slugărnicie fără rost, prostie.

În privinţa lui Gandhi şi a mesajului lui îmi amintesc că am citit într-un jurnal al lui Mircea Eliade (mai înainte de a fi devenit „prea vestit”) că în vizitarea Indiei şi în vremea statului său acolo l-a uluit similitudinea de comportament cultural a localnicilor cu cea a Românilor. Sunt în întregime convins că spusele acelui mare om (Gandhi) sunt calea de urmat.

Alexandru Nemoianu (SUA)