ARTUR SILVESTRI DESPRE FRANCIS DESSART: “MESAGERUL”

Cîteva gînduri despre profeţie

Pe la mijlocul verii lui 1990, am primit la redacţia ziarului „Naţiunea“ pe care îl conduceam în acea vreme, la Bucureşti, un pachet conţinînd mai multe articole desprinse din publicaţii răzleţe şi cîteva eseuri dactilografiate la maşina de scris, împreună cu o scrisoare venită din Belgia, de la Namur. Cel ce o iscălea – şi iscălea şi textele ce i se alăturau – era profesorul Francis Dessart, despre care auzisem vorbindu-se cîteodată, în discuţiile anterioare, în casa lui Iosif Constantin Drăgan, editorul ziarului, „cel mai bogat român de pe planetă“, cum i se spunea şi atunci. Despre profesorul Dessart, ce se evoca de către alţi cîţiva, puţini, intelectuali cu vederi europene şi fără nici un fel de complexe de inferioritate – ca şi mine, de altfel – privind originea, extracţia ori limba de exprimare, se vorbea cu respect şi cu un gen de preţuire necondiţionată, ca înaintea unui Învăţător ori a unui Misionar. Răsfoind corespondenţa ce mi se trimisese, m-am simţit deodată tulburat fără să-mi pot explica pe moment etiologia acestui sentiment şi am rămas pe gînduri în faţa numeroaselor pagini ce aveam de citit, pînă cînd, tîrziu, în noapte, le-am încheiat, clarificîndu-mă asupra semnificaţiei acestei opere neobişnuite. Era, ceea ce se şi întrevedea imediat, o acţiune intelectuală hotărîtă, precisă şi definită, ce aparţinea unui>>> continuarea aici >>>